Teste grila - Școala Postliceală Sanitară - Teste Postliceala Sanitara I

Detalii: Categoria părinte: Teste grila online; Categorie: Școala Postliceală Sanitară; Ultima actualizare: 09 Martie 2020

Testul grila online il gasiti aici (trebuie sa fiti inregistrat).

Pentru combaterea durerilor în colică biliară se administrează la indicaţia medicului:
1. 1 fiolă Mialgin la 6 ore;
2. 1 fiolă No-Spa şi 1 Algifen la nevoie;
3. 1 fiolă Morfină;
4. 1 fiolă Algocalmin la 3 ore;
5. 1 fiolă Ketonal la 2 ore.
Boala ulceroasă se cauzează secreţiei crescute de HCl şi a infecţiei cu:
1. Helicobacter Pylori;
2. Coli;
3. Salmonella;
4. Stafilococus aureu;
Spălătura gastrică este indicată în:
1. ulcer gastric în perioada dureroasă;
2. evidenţierea unor boli parazitare ale duodenului sau căilor biliare;
3. intoxicaţii alimentare sau cu substanţe toxice ;
4. ulcer duodenal între crize;
5. gastrită hiperacidă.
Anemia semnifică:
1. scăderea hemoglobinei şi a hematiilor din sânge;
2. scăderea cantităţii de sânge din artere;
3. paloarea posthemoragică;
4. scărerea numărului de leucocite ;
5. scăderea numărului de trombocite.
În vederea puncţiei osoase, asistenta medicală pregăteşte materiale necesare pentru:
1. dezinfecţie tip III;
2. dezinfecţie tip II;
3. dezinfecţie tip I;
4. dezinfecţie chirurgicală urmată de igienizare.
5. dezinfecţie de orice tip.
Puncţia biopsică a vezicii urinare:
1. se execută în scop terapeutic;
2. permite prelevarea de ţesut în vederea stabilirii diagnosticului;
3. permite prelevarea scaunului în vederea stabilirii diagnosticului;
4. permite efectuarea tratamentului local;
5. se execută în scop profilactic.
Următoarele semne constituie modificări fizico-chimice ale urinei:
1. hematuria, piuria, poliuria, anuria, albuminuria;
2. albuminuria, disuria, scăderea densităţii urinare;
3. albuminuria, hematuria, scăderea densităţii urinare, piuria;
4. oliguria, hematuria, piuria;
5. anuria, albuminuria, creşterea densităţii urinar.
GNA (glomerulonefrita acută):
1. este o inflamaţie acuta a glomerurilor ce apare în urma unei infecţii streptococice;
2. debutează de regulă la 1-6 saptămâni după o infecţie stafilococică;
3. este o inflamaţie a vezicii urinare;
4. este o afecţiune a căii urinare principale;
5. nici o variantă nu este corectă.
Rinita acută reprezintă:
1. inflamaţie a unuia sau mai multor sinusuri ale oaselor feţei;
2. inflamaţie a mucoasei nazale de natură virală sau alergică;
3. inflamaţie a mucoasei nazale de natură alergică;
4. inflamaţie a mucoasei nazale de natură exclusiv alergică;
5. nici o variantă nu este corectă.
Proba Jeanbreau este:
1. obligatorie în cadrul transfuziei de sânge;
2. o probă necesară în cadrul diagnosticării infarctului miocardic acut;
3. necesară în diagnosticarea sarcinii;
4. o probă de laborator pentru depistarea hemoragiilor oculte;
5. o probă efectuată pentru analizarea funcţionării aparatului renal.
Determinarea factorului Rho (D) este:
1. obligatorie în cazul transfuziei de sânge;
2. necesară pentru determinarea compatibilităţii sanguine;
3. obligatorie în sarcină;
4. realizată prin efectuarea reacţiei de aglutinare;
5. toate variantele sunt corecte.
Complicaţiile acute ale diabetului zaharat sunt:
1. comă hipoglicemică, hiperglicemică;
2. retinopatie diabetică;
3. arterite;
4. creşterea în greutate;
5. creşterea valorilor tensiunii arteriale.
Reîntoarcerea în cavitatea bucală a unor cantităţi din alimentele ingerate, fără greaţă sau efort se numeşte:
1. vărsătură;
2. regurgitaţie;
3. eructaţie;
4. vomică;
5. expectoraţie.
Încercuiţi varianta falsă referitoare la schimbarea lenjeriei cu pacientul imobilizat:
1. se face întotdeauna după toaleta pacientului;
2. alegerea metodei se face în funcţie de poziţia în care poate fi aşezat pacientul;
3. depinde de limitele pacientului de mobilizare;
4. la tehnică trebuie să participe două persoane;
5. tehnica va fi efectuată înainte de toaleta pacientului.
Care dintre următoarele variante referitoare la mobilizarea pacientului este falsă:
1. se face cu scopul de a prevenii complicaţiile pulmonare;
2. se face cu scopul prevenirii complicaţiilor postoperatorii;
3. stimulează tonusul muscular;
4. se face precoce, în funcţie de starea pacientului;
5. nu este indicată întrucât poate să obosească pacientul.
Încercuiţi varianta corectă referitoare la alimentarea pasivă:
1. se practică în cazul pacienţilor care se pot alimenta singuri;
2. se practică în cazul pacienţilor care refuză să se alimenteze;
3. la pacienţii cu tulburări de deglutiţie alimentele trebuie să fie solide;
4. se practică la pacienţii care nu se pot alimenta singuri;
5. ora mesei va fi întodeauna asociată cu ora tratamentului.
Măsurarea pulsului are ca scop următoarele, mai puţin:
1. determinarea numărului de bătăi cardiace pe minut;
2. obţinerea de informaţii despre activitatea inimii;
3. aprecierea răspunsului inimii la medicaţia cardiacă;
4. obţinerea de informaţii despre starea venelor;
5. aprecierea răspunsului inimii la activitate sau stres.
Măsurarea tensiunii arteriale are ca scop:
1. determinarea presiunii sistolice şi diastolice;
2. evaluarea stării pacientului în ce priveşte volumul de sânge;
3. evaluarea randamentului inimii;
4. aprecierea răspunsului organismului la tratament hipotensor;
5. toate variantele sunt posibile.
Între problemele de dependenţă ale persoanelor cu hipertensiune arteriala nu se regăseşte:
1. intoleranţa la activitate;
2. alterarea randamentului inimii;
3. alterarea nutriţiei (consum de sare în exces);
4. alterarea menţinerii sănătăţii;
5. alterarea integrităţii tegumentului.
Încercuiţi varianta corectă referitoare la problemele de dependenţă prezente în nevoia de a respira:
1. intoleranţă la activitate;
2. anxietate;
3. alterarea confortului;
4. alterarea schimburilor gazoas;
5. toate variantele posibile.
Încercuiţi varianta corectă referitoare la recoltarea sângelui pentru examene de laborator:
1. are ca scop, printre altele şi stabilirea diagnosticului şi monitorizarea răspunsului terapeutic;
2. puncţia venoasă este singura metodă de recoltare a sângelui pentru examenele de laborator;
3. nu oferă date relevante despre starea preoperatorie a pacientului.
4. este o intervenţie autonomă;
5. tehnica nu necesită acordul pacientului fiind o tehnică executată la indicaţia medicului.
Apendicita este:
1. un organ tubular ataşat la nivelul cecului;
2. inflamaţia apendicelui;
3. o afecţiune a intestinului subţire;
4. o afecţiune a intestinului gros;
5. o afecţiune ce apare cel mai frecvent la vârstinici.
Instilaţia se defineşte ca fiind tehnica de administrare a soluţiilor medicamentoase la nivelul:
1. mucoaselor;
2. tegumentelor;
3. mucoaselor şi tegumentelor;
4. conductului auditiv intern;
5. toate variantele sunt adevărate.
Durerea din apendicită are sediul:
1. în epigastru, cu iradiere la nivelul membrului inferior stang;
2. în fosa iliacă dreaptă, cu iradiere la nivelul membrului inferior drept;
3. în fosa iliacă dreaptă, cu iradiere în lojele renale;
4. in hipogastru;
5. paraombilical cu iradiere în hipogastric.
În vederea administrării medicamentelor asistenta medicală verifică şi identifică:
1. calitatea şi integritatea medicamentelor;
2. culoarea medicamentelor (decolorarea sau supracolorarea);
3. lichefierea substanţelor solide sau opalescenţa soluţiilor;
4. sedimentarea, precipitarea sau existenţa flocoanelor în soluţii;
5. toate variantele sunt adevărate.
Pentru diagnosticul de localizare a hemoragiei digestive superioare în prezenţa hematemezei şi a melenei se vor exclude:
1. menoragia, epistaxisul;
2. hemoptizia şi metroragia;
3. gingivoragiile şi metroragiile;
4. hemoptizia, epistaxisul, gingivoragiile;
5. hematuria şi rectoragia.
Cel mai reprezentativ semn al ocluziei intestinale este:
1. ileusul;
2. meteorismul asociat cu vărsăturile;
3. durerea colicativă continuă cu sediu în epigastru;
4. durerea colicativă continuă cu sediu în hipogastru;
5. diareea de cauză infecţioasă.
Încercuiţi afirmaţia falsă referitoare la lipide:
1. reprezintă o sursă importantă de energie pentru organism;
2. din punct de vedere al originii pot fi animale sau vegetale;
3. intr-o raţie normală lipidele trebuie să se afle într-o proporţie de 1 – 2 g pe kg/corp/zi;
4. intr-o raţie normală lipidele reprezintă 50 – 60% din valoarea calorică zilnică;
5. cele mai importante surse alimentare de lipide sunt untura, untul şi slănina.
Semnele locale caracteristice unei inflamaţii sunt:
1. durere, impotenţă funcţională, edem decliv, febră;
2. tumefiere, durere, subfebrilitate, paloare;
3. roşeaţă, căldură, tumefiere, durere, impotenţa funcţională;
4. durerea şi febra;
5. tumefiere, durere, curbatură.
Infecţia folicului pilosebaceu cu stafilococ este:
1. abcesul rece;
2. furunculul;
3. hidrosadenita;
4. escoriaţia;
Printre avantajele administrării medicamentelor pe cale parenterală se numără:
1. absorbţia este independentă de condiţiile de absorbţie din tubul digestiv;
2. asigură protecţie pentru medicamentele sensibile la acţiunea sucurilor gastrice;
3. absorbţie uşoară, efect rapid;
4. este calea acesibilă la pacienţii inconştienţi;
5. toate variantele jackstips.co.uk sunt corecte.
Semnele de certitudine ale fracturilor sunt urmatoarele cu exceptia:
1. mobilitate anormală;
2. lipsa transmiterii miscării;
3. crepitatie osoasă;
4. intreruperea traiectului osos;
5. stare generală alterată.
Hemiplegia se defineşte ca pierderea totală a funcţiei motorii a:
1. membrelor inferioare;
2. întregului corp;
3. unui membru;
4. membrelor superioare;
5. unei jumătăţi laterale a corpului.
Infarctul miocardic acut apare în următoarele circumstanţe, cu excepţia:
1. mesele copioase;
2. după infecţii aerogene;
3. după imobilizarea prelungită la pat;
4. efortul fizic;
5. expunerea la frig;
Tratamentul etiologic al tuberculozei pulmonare presupune administrarea de:
1. simptomatice;
2. tubertculostatice;
3. hemostatice;
4. antianemice;
Prevenirea infecţiilor la pacientul cu sondă á demeure presupune:
1. spălarea mâinilor cu soluţie antiseptică;
2. sonda se va conecta la un urinar;
3. punga colectoare se goleşte doar la 24 ore;
4. urinarul trebuie să fie steril;
5. nu presupune manevre speciale.
Pneumotoraxul este o afecţiune caracterizată prin:
1. colecţie de sânge în cavitatea pleurală;
2. colecţie de puroi în cavitatea pleurală;
3. colecţie de lichid în cavitatea pleurală;
4. colecţie gazoasă în cavitatea pleurală;
5. nici un răspuns nu este corect.
Tratamentul cataractei senile este:
1. regim alimentar şi tratament medicamentos;
2. combaterea aterosclerozei;
3. extragerea pe cale chirurgicală a cristalinului;
4. purtarea de ochelari;
5. evitarea luminii.
Hiperfuncţia tiroidiană conduce la:
1. mixedem;
2. gigantism;
3. exoftalmie;
4. diabet insipid;
5. boala
Hipersecreţia de hormon somatotrop, la un adult determină:
1. acromegalie;
2. boala Basedow;
3. nanism;
4. boala Cushing;
Dietoterapia in hepatita cronică nu cuprinde:
1. afumăturile;
2. carnea slabă viţel, pasăre;
3. lactate;
4. fructe;
Comei hipoglicemice îi sunt caracteristice următoarele manifestări de dependenţă:
1. halenă acetonică;
2. tremurături, transpiraţii;
3. semne de deshidratare;
4. respiratia de tip Kussmaul;
5. respitatia de tip Cheine-Stokes.
Pacientul cu obezitate prezintă următoarele probleme de dependenţă, cu excepţia:
1. alterarea eliminărilor urinare;
2. alterarea mobilităţii;
3. tulburări circulatorii;
4. alterarea termoreglării;
5. tulburări
Care dintre următoarele medicamente nu se administrează în colecistita acută:
1. papaverină;
2. algocalmin;
3. morfină;
4. scobutil;
Agentul etiologic principal al ulcerului gastric este:
1. fumatul;
2. Helicobacter pylori;
3. tonusul vagal crescut;
4. refluxul gastro-duodenal;
5. scăderea rezistentei mucoasei gastrice.
Hemofilia este:
1. o afecțiune renală;
2. un sindrom hemoragic ereditar;
3. o afecţiune care debutează la vârsta adultă;
4. afecţiunea a cărei tratament etiologic este antibioticul;
5. nici o varianta nu este corectă.
Glomerulonefrita acută poate avea drept cauză:
1. infecţii pneumococice;
2. infecţii virale;
3. infecţii streptococice;
4. parazitoze intestinale;
5. infecţii genital.
Edemele din bolile renale sunt:
1. cianotice, pufoase;
2. cianotice, indurate;
3. roşii, tegumentele prezentând telenagiectazii;
4. albe si dureroase;
5. albe, pufoase, nedureroase.
Tahicardia (peste 140 bătăi/min.) care nu dispare nici în timpul somnului este caracteristică pentru:
1. obezitate;
2. hipertiroidism;
3. Addison;
4. diabet insipid;
Tratamentul profilactic al guşei:
1. constã din hormonoterapie substitutivã;
2. presupune tiroidectomia subtotalã;
3. presupune lobectomia;
4. este indicat în regiunile endemice;
5. nici una dintre variante nu este corectã.
Simptomele caracteristice ocluziei intestinale sunt :
1. accelerarea tranzitului intestinal, sughiţul si inapetenţa;
2. vărsăturile, diareea si meteorismul abdominal;
3. pirozisul, eructaţiile, regurgitaţiile;
4. diaree si vărsăturile;
5. intreruperea tranzitului intestinal si meteorismul abdominal.
Următoarele afirmaţii cu privire la hidrosadenită sunt adevărate cu excepţia:
1. se prezintă sub formă de nodul hipodermic de aspectul unei nodozităţi dureroase;
2. este localizată axilar;
3. este pruriginoasă;
4. specifică este multiplicitatea leziunilor;
5. reprezintăo acumulare de furuncule la nivelul cefei.

Embolia pulmonara are un aspect dramatic, manifestandu-se prin:
1. astenie;
2. somnolenţa şi tuse seacă;
3. durere de intensitate medie;
4. durere intensă sub formă de junghi, dispnee, cianoză, tahicardie;
5. bradicardie, cianoza, durere.
In cazul unui traumatism toracic, pacientul se transporta astfel:
1. in decubit dorsal;
2. in decubit lateral;
3. in decubit ventral;
4. in pozitie Trendelenburg;
5. in pozitie sezândă.
Durerea otică, in prezenţa unui furuncul, este exacerbată de către:
1. tuse;
2. efort fizic mediu;
3. tracţiunea pavilionului urechii si masticaţie;
4. respiraţia profundă;
5. alimentatie sub forma lichida.
Otita medie acută poate fi:
1. congestivă, catarală şi supurată;
2. difuză şi focalizată;
3. dureroasă şi nedureroasă;
4. nedureroasă si difuza;
5. focalizată si dureroasă.
Conjunctivita acută se manifestă cu:
1. hiperemia feţei;
2. secreţie conjunctivală , senzaţie de arsură şi usturime locală;
3. durere la nivelul feţei;
4. secreţii nazale;
5. toate variantele sunt corecte.
Este necesară efectuarea unei radiografii pentru diagnosticul de certitudine a:
1. fracturii;
2. luxaţiei;
3. entorsei;
4. hematomului;
5. toate variantele sunt corecte.
Intr-o fractură deschisă, la locul accidentului, plaga:
1. se explorează instrumental;
2. se ingrijeşte după imobilizarea fracturii;
3. se tratează cu antibiotic local;
4. se curaţă prin ştergere cu compresa sterilă,după efectuarea hemostazei;
5. toate variantele sunt corect.
Numărul de respirații normale pe minut, la un adult este de:
1. 40 - 50;
2. 20 - 30;
3. 10 - 15;
4. 30 - 40;
5. 16 - 18.
Cel mai ușor mod de transmitere a T.B.C.-ului pulmonar este:
1. veselă contaminată;
2. mâini murdare;
3. contactul la nivelul tegumentelor;
4. alimente contaminate;
5. picături de salivă răspândită prin tuse.
În care dintre afecțiunile glandelor endocrine apare semn caracteristic în manifestările de dependență „mâna de mamoș”:
1. sindromul Cushing;
2. hipertiroidism;
3. acromegalie;
4. nanism;
5. hipoparatiroidie (tetanie).
În diabetul insipid se instalează brusc:
1. poliuria;
2. anuria;
3. disuria;
4. piuria;
Identificaţi boala care corespunde următorului diagnostic de nursing: „modificarea aspectului personal din cauza echimozelor la nivelul corpului manifestată prin vânătăi multiple”:
1. anemie;
2. leucemie;
3. infart miocardic;
4. ciroza hepatica;
Identificaţi boala care corespunde urmatorului diagnostic de nursing: “termoreglare alterată din cauza procesului infecţios manifestată prin febră, frison, curbatură”:
1. leucemie;
2. infarct miocardic;
3. accident vascular cerebral;
4. hemofilie;
Identificaţi boala care corespunde urmatorului diagnostic de nursing: „schimbarea culorii tegumentelor din cauza viciului în producerea de sânge manifestată prin tegumente palide”:
1. leucemie;
2. infarct miocardic;
3. accident vascular cerebral;
4. hemofilie;
Diabetul de tip 2 este:
1. insulino-independent;
2. întâlint la adulţi după 40 ani;
3. produs de stress, sedentarism;
4. consumul ridicat de produse zaharoase;
5. toate răspunsurile corecte.
Dislipidemiile sunt afecţiuni în care:
1. nivelul lipidelor din sânge creşte;
2. nivelul lipidelor din sânge scade;
3. nivelul lipidelor nu se modifică;
4. nivelul proteinelor creşte;
5. toate sunt răspunsuri corecte.
Identificaţi boala care corespunde urmatorului diagnostic de nursing: „creştere a masei ţesutului adipos din cauza sedentarismului şi a obiceiurilor alimentare greşite manifestate prin creştere în greutate”:
1. obezitate;
2. hiperuricemie;
3. diabet zaharat;
4. sindromul Cushing;
Numărul aminoacizilor esenţiali (care nu pot fi sintetizaţi de organism) este:
1. 7;
2. 10;
3. 9;
4. 6;
Surse de informaţie pentru culegerea de date pot fi:
1. pacientul şi aparţinătorii;
2. membrii echipei de îngrijire;
3. dosarul medical;
4. scheme de referinţă;
5. toate răspunsurile sunt corecte.
Problema de sănătate se referă la:
1. cauza bolii;
2. condiţia de apariţie a simptomului;
3. dependenţa persoanei;
4. o intervenţie delegată a asistentei medicale;
5. observaţie şi interviu.
Diagnosticul de nursing este:
1. o problemă de dependenţă;
2. o eticheta a bolii;
3. o problemă de dependenţă, cauza ei, semnele şi simptomele prin care se manifestă;
4. un comportament sau o atitudine a pacientului obţinute în urma intervenţiei;
5. o intervenţie planificată.
Eliminarea sângelui provenit din arborele bronşic se defineşte ca:
1. hematemeză;
2. hemoptizie;
3. hematurie;
4. hemartroză;
Alimentaţia artificială prin perfuzie se practică la următoarele categorii de pacienti, cu excepţia:
1. inapetenţi;
2. inconştienţi;
3. cu tulburări de deglutiţie;
4. cu stricturi esofagiene;
5. cu intoleranţă sau hemoragii digestive.
Subfebrilitatea reprezintă:
1. menţinerea temperaturii între 37-38º C;
2. scăderea temperaturii corporale sub 36º C;
3. menţinerea temperaturii între 38-39º C;
4. pierderea excesivă de căldură;
5. intensificarea metabolismului.
Scopul toaletei generale a pacientului imobilizat la pat este:
1. înviorarea circulaţiei cutanate;
2. crearea stării de confort;
3. prevenirea escarelor de decubit;
4. stare de igienă adecvată;
5. toate variantele sunt corecte.
Afazia este:
1. scăderea masei musculare;
2. tulburarea sensibilităţii pielii;
3. incapacitatea de a pronunţa cuvintele;
4. tulburarea memoriei;
5. tulburarea gândirii.
Următoarele manifstări de dependenţă reprezintă tulburări de emisie urinară cu excepţia:
1. polakiuria;
2. hematuria;
3. disuria;
4. nicturia;
Bronhopneumopatia cronică obstructivă (BPOC- ul) se referă la:
1. abcesul pulmonar cu bronşita cronică;
2. pneumonie pneumococică cu emfizem pulmonar;
3. stare de rău astmatic;
4. bronşita cronică cu emfizem pulmonar;
5. edemul pulmonar acut.
Examenele de laborator în leucemiile acute pun în evidenţă:
1. scăderea marcată a trombocitelor;
2. scăderea marcată a leucocitelor;
3. creşterea numărului de hematii;
4. creşterea numarului de trombocite;
5. scăderea numărului de hematii.
Tipurile de diabet zaharat sunt:
1. diabet esenţial;
2. diabet neesenţial;
3. diabet major;
4. diabet minor;
5. diabet insulinodependent şi insulinoindependent.
La un pacient bolnav de gută în stadiul cronic, probleme de îngrijire sunt următoarele:
1. dureri articulare;
2. alterarea tegumentelor prin prezenţa trofilor gutoşi;
3. mobilitate redusă;
4. risc de invalidităţi;
5. toate sunt enunţuri corecte.
Care este distanţa la care se percepe vocea şoptită?
1. 1 m;
2. 3 m;
3. 5 m;
4. 10 m;
5. 15 m.
După efectuarea biopsiei de laringe sub anestezie locală, cel mai important lucru pe care – l va observa asistentul medical este ca:
1. pacientul să nu vorbească cateva zile;
2. să efectueze respiraţie laringiană timp de 24 de ore;
3. pacientul să facă frecvent gargară;
4. pacientului să – i fie interzisă ingestia de lichide şi alimente până la revenirea reflexului de deglutiţie;
5. pacientului să i se administreze lichide calde oferite cu linguriţa imediat după puncţie.
În afecţiunile urechii externe, pacientul prezintă urmatoarele manifestări de dependenţă, cu excepţia:
1. hipoacuzie;
2. ameţeli;
3. disconfort auricular;
4. secreţii purulente;
5. tulburări de echilibru.
Pentru recoltarea secreţiei otice, în cazul unui pacient cu otită supurată, asistentul medical pregateşte:
1. seringa de 5 ml;
2. seringa de 10 ml;
3. tampon montat pe port tampon;
4. ansa de platină;
5. spatula linguală.
Dupa amigdalectomie, poziţia pacientului poate fi:
1. şezând cu capul pe spate;
2. în decubit dorsal;
3. ortostatism;
4. decubit ventral, cu capul sprijinit pe antebraţ;
5. decubit lateral stang, cu capul in hiperextensie.
Hemofilia este, cu excepţia:
1. o afecţiune renală;
2. un sindrom hemoragic ereditar;
3. întalnită la bărbaţi;
4. o afecţiune cu risc de complicaţii – hematoame;
5. o afecţiune hematologică.
În ce afecţiuni poate apărea purpura?
1. boli infectocontagioase;
2. vasculopatii şi trombocitopenii;
3. alergii medicamentoase;
4. alergii alimentare;
5. boli intestinale.